Recomandările mele turistice din SUA

Dintre toate articolele pe care le-am scris pe blog, cel legat de experienţa mea cu work&travel îmi e cel mai drag. Plecarea mea în State prin acest program e ceva ce m-a marcat şi ce mi-a deschis anumite orizonturi, indiferent cât de clişeic ar suna.

Peste 4 luni pe vremea asta voi fi în State, şi, oricât de mult mi-aş dori, nu va fi posibil dpdv financiar să merg în toate locurile în care am fost până acum şi care m-au impresionat cel mai mult.

Cu toate astea, recomandările mele turistice din America sunt:

  1. Marele Canion – este, cel mai probabil, singurul loc din lume pe care l-am văzut şi care m-a lăsat fără cuvinte. Indiferent câte poze vezi, câte documentare urmăreşti sau cât de mult ai citi despre canion, nimic nu poate descrie exact senzaţia pe care o ai atunci când eşti acolo. E momentul acela de revelaţie absolută în care îţi dai seama că orice ar face mâna omului, nu va putea bate niciodata natura. Ce e lăsat de la natură nu va putea fi niciodată comparat cu tehnologia, chiar dacă e foarte avansată în zilele noastre. Există un coridor de sticlă care e construit acolo, deasupra râului Colorado, la aproximativ 1000m, şi senzaţia pe care o ai când vezi ce în jurul tău şi sub tine e inexplicabilă.

Am fost o singură dată acolo şi îmi doresc extrem de mult să ajung din nou în octombrie. Voi avea ceva de muncit pt asta 😀

      3eb951e6fdeeab17ed2070084ab118eb      62f26c758fc22e4ad452ae8410f317dc

2. Cascada Niagara – singurul motiv pentru care nu o văd la acelaşi nivel cu Marele Canion este dimensiunea. Cascada e imensă, e impunătoare, însă, spre deosebire de canion, o poţi cuprinde cu privirea. Trecând de asta, cascada e superbă şi, chiar dacă e foarte departe de aproape orice, merită să o vezi măcar o dată în viaţă. Eu am mers într-o croazieră cu barca până sub cascadă şi a fost o adevărată experienţă.

         64e7816c30603a8695d3c6458fe7ef3b   6cc8e3d3bf6912cfe9b9d904b932852e.jpg

3. Las Vegas – aici cred că nu mai e nevoie de prezentare pentru nimeni. Toată lumea a auzit şi ştie despre ce e vorba şi da, e senzaţional. În câteva zile voi împlini 21 de ani şi tare mă bucur, căci voi fi şi eu majoră în State. Dacă până vara trecută visul meu era să merg în New York, acum visul meu e să merg în Vegas. Prima dată când am fost în Vegas nu eram majoră, evident, iar la ei legea e lege, deci nu am putut profita de toate beneficile pe care ţi le oferă oraşul. Abia aştept să merg să văd din nou fântana şi grădinile hotelului Bellagio, să mă plimb cu gondola la Venetian Hotel, să merg la concerte în vechiul oraş Vegas, şi, bineînţeles, să merg prin cazino-urile hotelurilor.

          6823f3ef7bc2822ab5044dee3746fdef     1cb50cfb7e1fd1c9cebe9a37d5622ae3

4. Iubirea mea supremă – New York

Părerile sunt extrem de împărţite când vine vorba de NY. Pe de o parte, sunt persoane care iubesc oraşul, iar pe de cealaltă parte, sunt persoane care-l consideră prea murdar si agitat. Eu am ales să o ascult pe Carrie din „Sex and The City” care spunea „New York is always a good idea” şi n-am fost dezamăgită deloc, ba din contră. Trecând de mizeria care da, există, oraşul e minunat, chiar mai frumos decât la televizor. Am fost topită când am văzut unele locuri în care au fost filmate scene din filmele şi serialele mele preferate şi sper din suflet să mai ajung o dată în NY la vară.

Voi scrie un articol separat despre locurile care merită cu adevărat vizitate acolo pentru că e un subiect vast, fiind şi subiectul meu preferat, şi vreau să-l tratez ca atare.

       bc59a711d0a107ad49d64513e64eae40    4aed3bf0fc2fd91622a7b12f09a64d0e

5. Universal Studios – Dacă eşti pasionat de cinematografie şi dacă vrei o zi plină de distracţie e musai sa mergi acolo! E un tarâm magic şi e ceea ce m-a impresionat cel mai mult în Los Angeles. Am văzut cum se filmează anumite cadre cu efecte speciale. Eu am petrecut o singură zi acolo, dar cred ca ai nevoie de minim câteva zile ca să vezi tot ce se poate şi să te dai în toate caruselele. După caz, unii preferă Universal Studios, alţii parcul de distracţii Disney din LA, însă cel din urmă nu e cu mult mai diferit de cel din Paris şi de-asta am fost mai încântată de studiourile Universal Hollywood.

29250699_994727340683552_1111462311_o    29242857_994727260683560_1605312820_o

6. South Beach Miami – ei bine, aici intrăm pe un tărâm destul de sensibil pentru sufletul meu. Mi-am dorit extrem de mult să merg în Miami şi tocmai de aceea mi-am luat bilet de avion cu vreo 2 luni înaintea plecării. Ghinion sau nu, cu vreo 2-3 săptămâni înainte de plecare a venit uraganul Irma, iar eu am ajuns într-un Miami puţin cam mohorât, afectat într-o oarecare măsură de nenorocirea ce se întamplase cu puţin timp în urmă. Plajele nu erau tocmai cele de dinainte, căci palmierii erau trişti si căzuţi pe nisip, dar nu ştiam când voi mai avea ocazia să vizitez Miami, aşa că am încercat să profit cât s-a putut. Am închiriat un hotel care avea pe acoperiş o piscină absolut minunată, unde m-am simţit ca în filme. Eu mi-am dorit foarte mult să închiriem o Vespa albă şi acolo s-a concretizat şi treaba asta. Cred că asta e amintirea mea preferată când vine vorba de Miami. Am vizitat apusurile superbe, am mâncat la restaurante cu specific asiatic, grecesc s.a.m.d. şi m-am simţit extraordinat, chiar dacă vremea nu a ţinut prea tare cu noi.

Am văzut unde sunt filmate toate videoclipurile celebre, pe Ocean Drive, m-am plimbat prin Coral Gables unde am văzut casele milionarilor şi am vizitat the Wynwood Walls, unde sunt cele mai frumoase desene grafitti pe care le-am văzut vreodată.

wynwood-art-walk

9465e9e808d1ed6335dfaeaba94ef907    IMG_5311.JPG

89903ca661b5992c7de318b447925062

7. Washington D.C. – Am fost uimită când am descoperit capitala Americii ca fiind foarte curată şi liniştită; nu mă aşteptam. Nu ştiu, aşa am găsit-o eu. Am văzut CASA ALBĂ, Monumentul Washington, Capitoliul, m-am plimbat prin parcuri şi seara, am fost la stadionul Capital One Arena la concertul lui Ed Sheeran. Când mă gândesc la excursia din capitală, îmi amintesc de ceva extrem de relaxant; a fost ca o plimbare liniştită într-o dupămasă de duminică. Mi-a plăcut tare mult, deşi nu mă aşteptam. Merită!

IMG_4746

f5d3e704711ec35e49b6c83da4147207   db5f82720f1e6c2b3daca58c19673276

       Dintre obiectivele vizitate de mine, cam astea-s cele care m-au impresionat cel mai mult şi pe care le recomand din suflet. Va urma un nou articol legat de locurile pe care încă nu le-am văzut, dar care îşi au un loc bine înfipt în lista mea de dorinţe.

      Până atunci, nu-mi rămâne decât să visez la vara care urmează şi la destinaţiile pe care abia aştept să le revăd!

Anunțuri
Articol reprezentativ

Martie în flori… de gheaţă

Mereu am avut tendinţa să spun că anotimpul meu preferat e vara. Însă, în fiecare an sunt extrem de nerăbdătoare când ştiu că vine luna martie. Începutul primăverii mi-a inspirat întotdeauna prospeţime, linişte şi şanşa unui nou început. Ca să nu mai spun cât mă topesc după florile de primăvară! Ghiocei, bujori, narcise, zambile şi lalele.. toate sunt preferatele mele!

Cu toate astea, 2018 a venit cu surprize în ceea ce priveşte luna martie. Nu s-a făcut simţit tocmai printr-un soare timid şi înşelător, ci, mai exact, cu un mărţişor..de gheaţă.

Temperaturile reci din perioada în care ne aflăm sunt principalul subiect de discuţie absolut peste tot: la televizor, pe facebook, la serviciu, la şcoală sau pe stradă. Eu nu sunt în niciun caz vreun fan al iernii, din contră; însă, trecând de mizeria de pe străzi şi de frigul din ultimele zile, nu pot să nu apreciez (preferabil, de la fereastra) măreţia copacilor înzăpeziţi sau peisajele impozante de un alb imaculat. Oricât de mult ai aştepta sezonul cald, în inima ta ştii ca imaginea e de vis.

Şi, tocmai de-asta, mi-am luat inima-n dinţi şi-am pus la cale un plan cu Loredana, astfel încât să facem (mai mult ea, că doar ea e artistul) ceva frumos din regatul ăsta îngheţat.

Rezultatul e unul cât se poate de frumos, pe sufletul meu şi mulat pe personalitatea mea. Sper, totuşi, ca până de apriluş să reuşim măcar să renunţăm la încălţările greoaie şi la suprapunerile  de haine,  puse strategic de la cea mai subţire la cea mai groasă. Nu de alta, dar tare-mi doresc poze cu flori în păr şi rochii vaporoase!

 

 

LRY_4829LRY_4832-2LRY_4834LRY_4837LRY_4857LRY_4860LRY_4938LRY_4965LRY_4987LRY_5018

Articol reprezentativ

Acasă la prinţesa Sisi

Când el mi-a propus să mergem în weekendul prelungit într-o  vacanţă în Viena, nu am ezitat nicio secundă. Ştiam că mă cunoaşte cel mai bine, ştiam că mă iubeşte, însă de multe ori am impresia că nu mai există lucruri cu care m-ar putea surprinde. Ei bine, după doi ani de relaţie e puţin mai greu decât la început să suprinzi persoana de lângă tine şi tocmai asta am apreciat mereu la el ~ că mereu reuşeşte să mă impresioneze în cele mai inedite moduri, şi credeţi-mă că nu o spun aiurea, ci chiar aşa e.

Viena a fost şi va rămâne cu siguranţă mult timp de acum încolo oraşul meu de suflet. Poate că e mult să spun oraşul meu preferat, deşi tind să cred asta, însă întotdeauna simt un fior când ma gândesc sau vorbesc despre Viena. Fiecare dintre noi rezonăm cu anumite persoane sau cu anumite locuri. Aşa cum există persoane care te fac să vibrezi şi nu îţi dai seama de ce, aşa există şi locuri care, chiar dacă nu sunt ele cele mai frumoase din lume, te fac să radiezi şi să vrei să le revizitezi.

Cu toate că eu nu sunt genul de persoană care să îşi dorească să meargă de mai multe ori în acelaşi loc, aveam să vizitez Viena pentru a cincea oară.  Călătoriile au fost mereu una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. M-am autoeducat să investesc în călătorii şi, mai exact, în amintiri. Nu m-am axat niciodată pe a avea cele mai scumpe lucruri, nu îmi doresc cea mai luxoasă casă sau maşină. Ce îmi doresc eu nu îmi poate oferi oricine, pentru că este vorba de anturajul şi momentul potrivit.

Aşadar, am pornit spre Viena în ultima zi a lunii noiembrie. Era ziua lui onomastică, astfel că vacanţa avea să fie şi mai specială decât ar fi în mod normal. Am pornit de acasă, din Alba, undeva după miezul nopţii şi după multe opriri în benzinării şi multe cafele băute, am ajuns la graniţa dintre Ungaria şi Austria.  Noi doi avem o tradiţie a noastră şi de fiecare dată când mergem într-un loc nou, vrem să descoperim şi mâncărurile tradiţionale ale locului respectiv. Deci, nu aveam cum să nu ne oprim la Paprika să mâncăm cel mai delicios gulyaş unguresc. De fiecare dată când trec pe acolo mă simt tare bine, mai ales pentru că ştiu că mă mai desparte aproximativ o ora de Viena, însă acum a fost şi mai frumos pentru ca totul era proaspăt nins şi am reuşit să ne bucurăm împreună de prima ninsoare din iarna aceasta.

Înainte de a merge la hotel, ne-am oprit si la Pandorf Outlets unde ne-am plimbat prin toate magazinele. Am şi cumpărat câte ceva, însă cel mai mult ne-am bucurat de nişte prăjiturele pe care le-am luat dintr-un boutique plin cu fursecuri şi prăjituri de casă. Înăuntru totul era colorat şi mirosea a tot felul de arome, de la mar cu scorţişoară, până la portocale şi ciocolată.

Următoarele zile am avut un program bine stabilit: am fost la Schonbrunn, castelul unde a trăit Sisi, de unde am cumpărat tot felul de globuri şi podoabe pentru brad care erau absolut splendide, seara am fost la târgul de Crăciun din Rathaus, unde am baut vin fiert si am admirat tot ceea ce însemna luminiţe şi decoraţiuni. Clădirile erau decorate cu atât de mult bun gust, încât frigul de afara nu-şi mai putea spune cuvântul şi nimic nu avea cum să ne împiedice să plecăm spre hotel. Bineînţeles că am fost să vizităm şi StephanPlatz, la catedrală şi pe străduţe unde treceam dintr-un târg de Crăciun într-altul.

Cu toate că temperatura nu este cu mult diferită de cea din România, iar iarna nu ţine mai mult decât la noi, Viena este un „must” când vine vorba de iarna şi de târgurile de Crăciun. Atmosfera de acolo este ceva ce nu am mai întâlnit nicăieri, iar pentru mine Crăciunul este cea mai aşteptată sărbătoare, mult mai aşteptată chiar şi decât ziua mea.

Viena reuşeşte să aprindă o scânteie în sufletul meu şi cu siguranţă că mă voi întoarce cu la fel de mult entuziasm şi cu alta ocazie.

 

 

Articol reprezentativ

Experienţa mea cu Work&Travel

Povestea verii mele începe cam aşa: doi tineri îndragostiţi, copleşiţi de ceea ce se petrecea şi, mai ales, urma să se petreacă, şi-au luat inima-n piept şi paşaportul în buzunar şi au plecat spre Statele Unite ale Americii, sau, cum îmi place mie să spun, spre visul pe care l-am avut toată viaţa.

Dimineaţa de 11 iunie avea să fie ultima din această vară pe care o petreceam în România. Cu emoţie şi entuziasm am urcat în avionul cu destinaţia fericirii. Drumul până în State a fost unul cât se poate de lung şi de obositor, însă sentimentele pe care le aveam la gândul că voi pleca într-o lume străină mie,  unde voi fi nevoită să mă descurc singură pentru următoarele 4 luni, erau unice. Amalgamul de emoţii, atât de fericire, cât şi de nesiguranţă şi nelinişte e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte.

Cu siguranţă că toţi am auzit de acest aşa-zis impact cultural pe care majoritatea persoanelor care călătoresc într-o lume îndepărtată îl simt. Pentru mine era a doua oară când călătoream în State, însă experienţa avea să fie diferită deoarece acum trăiam printre tipicii americani şi lucram cu ei.

Nu mă aşteptam să sufăr un şoc în momentul intrării în State, însă nici nu ajunsesem în oraşul în care urma să locuiesc, Ocean City, căci în mintea mea vehicula tot mai mult starea de nesiguranţă şi mă întrebam constant ce mi-a trebuit mie să plec de acasă.

Au trecut multe zile până să îmi dau seama că această întrebare mi-a fost indusă încetul cu încetul de multe persoane de acasă, din România. Mereu am fost un copil care a avut orice şi-a dorit, probabil că la unele lucruri nici nu visam noaptea şi le primeam ziua. Şi totuşi, totul nu era de ajuns; nu mă simţeam îndeplinită.

Cred că ne este comună tuturor ideea cum că studenţii care pleacă în State cu programul work and travel sunt cei care vor să facă bani, însă sunt puşi la cele mai grele şi mai neprielnice munci. Şi totuşi, de ce există studenţi care pleacă pentru a doua, a treia, sau a zecea oară în America? Să fie oare atât de greu? Să te trateze atât de urât americanii? Aceste întrebări au devenit, cu timpul, subiecte tabu pe care studenţii work and travel evită, conştient sau inconştient, să le abordeze.

Răspunsul il am eu: NICIDECUM. Satisfacţia pe care o ai atunci când vezi că eşti apreciat, când vezi că munceşti pe banii tăi şi reuşeşti nu numai să te intreţii, cât şi să te răsfeţi din nişte salarii pe care le primeşti pentru muncile de jos, cum le numim noi românii, nu se compară cu absolut nimic.

Pe lângă banii câştigaţi cu uşurinţă pe care ţi-i oferă, America te învaţă să trăieşti pentru tine. Acasă, în România, simţeam mereu nevoia de a mă face remarcată, de a mă simţi eu superioară pentru a avea încredere în mine. Adevărul e ca nu trebuie să arăţi ca să fii, ci trebuie să simţi şi orice faci să fie făcut pentru persoana ta şi nu pentru cei din jur.

America mi-a arătat cine îmi sunt cu adevărat prietenii, m-a învăţat să fiu mult mai tolerantă în ceea ce priveşte lucrurile din jurul meu. Toate persoanele pe care le-am cunoscut şi toate locurile pe care le-am vizitat m-au ajutat să fiu mai încrezătoare în propria persoană şi în ceea ce îmi pregăteşte viaţa.

Când am plecat de acasă am avut un scop exact: să vizitez New York-ul. Ştiu că poate suna a clişeu, însă eu îmi doream să străbat pas cu pas fiecare stradă pe care am vazut-o în filmele preferate şi astfel, să trăiesc visul american.

Am ajuns să văd mult mai multe decât mă aşteptam. Am început cu un drum de zece ore spre Cascada Niagara şi am sfârşit prin cei 2.000 de km care s-au concretizat în trei ore de zbor de la Miami la New York. Concertul Ed Sheeran la care am mers în Washington D.C. a fost un alt vis devenit realitate. Cum aş putea descrie această emoţie? Simplu, nu aş putea.

E o experienţă a cărei esenţă greu poate fi povestită. Trebuie să mergi acolo, să încerci să trăieşti visul American, chiar dacă poate fi mai dur decât pare. Nu e totul lapte şi miere, însă promit că va fi o experienţă unică. Recomand oricui să meargă şi să încerce să îşi depăşească fiecare limită. Personal, m-am lovit de lucruri pe care nu aş fi crezut că aş putea să le îndur vreodată. Şi totuşi, am reuşit.

Secretul e să iţi doreşti atât de mult încât să nu mai conteze greutăţile prin care treci la început. Eu asta am făcut şi am caştigat.

 

IMG_4322.JPG

 

IMG_4982.JPG

 

IMG_5679

 

IMG_3308.JPG

 

IMG_3304.JPG

 

IMG_0190.JPG

 

IMG_0509.JPG

 

IMG_0210.JPG

 

IMG_0307.JPG

 

Articol reprezentativ

Remediul ideal împotriva rutinei

               Weekend-ul care tocmai a trecut a fost prilejul meu de a îmbina utilul cu plăcutul. Deşi am ales în urmă cu două luni să iau o pauză de la a-mi mai transpune gândurile în acest jurnal de tip blog, căci sesiunea îşi făcuse simţită prezenţa, am revenit cu o nouă experienţă care mi-a ajuns la inimă.

                Lucrul de care mă tem cel mai mult este acela de a intra în rutină. Rutina este ceea ce îmi dă fiorii aceia pe care n-aş vrea să ii simt, căci nimănui nu cred că îi place senzaţia de frică. Mă plictisesc foarte uşor şi mereu simt nevoia unei schimbări. Da, ştiu că sună clişeic, însă am fost obişnuită cu un stil de viaţă mai alert şi m-am obişnuit aşa. Eu nu sunt genul de persoană care se teme de schimbări, indiferent dacă ne referim la o nouă locuinţă, un nou oraş, un nou colectiv sau orice altceva. Prietena mea cea mai bună locuieşte în Timişoara şi am decis ca la finalul sesiunii să îi fac o vizită şi aşa am şi făcut.

                Nu e pentru prima oară când văd Timişoara, însă de fiecare dată când vin mă simt de parcă aş fi pe punctul de a descoperi ceva nou, ceva ce îmi place extrem de mult. Indiferent dacă vorbim despre străduţele cochete, despre parcurile numeroase (care, btw, mi se par cele mai frumoase din România), despre Piaţa Operei sau despre catedrala din centrul oraşului, Timişoara rămâne unul dintre oraşele mele de suflet din România.

                O altă pasiune de-a mea este ceea ce mie îmi place să numesc  dragostea de frumos. Mă refer la tot ceea ce mă înconjoară, de la propria-mi locuinţă, până la ce port sau cum mă machiez. Îmi place să fiu mereu într-o armonie perfectă cu locul în care mă aflu, iar paltonul meu lung împreună cu gulerul de blana mi s-au părut din aceeaşi poveste cu nuanţele cenuşii din natură.

 Ca nişte recomandări, nu pot să nu vorbesc despre TUCANO COFFEE, unde, da, cafeaua a fost foarte bună, dar cel mai mult mi-a plăcut decorul mexican, iar ca mâncare, cel mai mult mi-a plăcut restaurantul CRAFT, unde am mancat extrem de bine.

Cu timpul am realizat ca nu pun îndeajuns preţ pe ţara noastră. Chiar dacă are multe minusuri, are şi multe plusuri pe care îmi doresc să ajung să le pun în valoare cât de bine pot. Timişoara e doar un exemplu; un oraş cu încărcătură istorică, un oraş cochet şi pe gustul meu.

28170533_975132519309701_1773912564_o28170756_975132572643029_768746126_o28275322_975132795976340_1589131008_oIMG_2514IMG_274028171041_975132709309682_1918348742_oIMG_2746IMG_274928169910_975132525976367_638995144_o28276119_975132602643026_83966364_oIMG_2684IMG_2562IMG_2557IMG_2779IMG_2618IMG_2524IMG_2633IMG_2654IMG_2662IMG_2724

Mintea cere vară, sufletul vrea Crăciun

Pe lângă tot ceea ce înseamnă călătorii, înconjurul lumii şi frumuseţea fiecărui teritoriu în parte, Crăciunul a reprezentat şi va reprezenta un subiect sensibil în sufletul meu.

Aud tot mai des oameni spunând că an de an, simt tot mai greu atmosfera sărbătorilor de iarna şi vreau să ii contrazic. Niciun târg de Crăciun, oricât de unic prin propria-i splendoare ar fi el, nicio colindă şi niciun cadou nu are capacitatea necesară de a îţi aduce plăcerea Crăciunului în inimă. Lucrurile care ţin de bucuria noastră personală ţin în mare parte de noi. Nu trebuie să existe o persoană, un cântec de iarnă sau orice altceva care să te ajute să te transpui în magia iernii. Trebuie să simţi, trebuie să fii tu.

Anul acesta, mai mult ca niciodată aştept să vină data de 24 decembrie şi să mă bucur alături de cele mai dragi persoane de Ajunul Crăciunului. Fiind plecată la facultate mai tot timpul din oraşul în care locuiesc părinţii mei şi, mai ales, petrecând un sfert din anul 2017 în State, simt nevoia mai mult ca niciodată de a petrece timp cu ei.

Pentru mine, Crăciunul reprezintă conjunctura perfectă de a le arăta celor apropiaţi cât de mult îi apreciez şi cât le datorez pentru că au fost alături de mine şi m-au ajutat mereu când am avut nevoie. Nicio familie nu este perfectă şi fiecare familie are problemele ei, după caz. Asta nu înseamnă că trebuie să ne condamnăm familia pentru ca nu ne-a oferit o viaţă ideală, indiferent din ce punct de vedere. Trebuie să fim recunoscători fiecăruia pentru aportul adus în formarea propriei persoane, să fim mai buni şi mai uniţi.

Crăciunul nu e o stare pe care să o trăieşti cu frigiderul plin şi cu bradul făcut, Crăciunul e o bucurie pe care trebuie să le-o transmiţi celorlalţi. Şi cum altfel îi facem pe cei din jurul nostru fericiţi de Crăciun? Prin prezenţă, desigur, dar şi prin cadouri. Întotdeauna am fost adepta cadourilor „simbolice”, însă simbolice prin esenţă. Oamenii din zilele noaste au ajuns să perceapă „simbolic” ca pe ceva superficial, ca şi când persoana care le-a făcut cadoul respectiv nu a avut chef sau a cunoscut destul de bine pe cel căruia trebuia să i-l ofere. Greşit. Cadourile simbolice sunt tocmai cele pentru care ar trebui să îl cunoaştem pe cel de lângă noi, să ştim ce nevoi are şi ce anume i-ar plăcea, iar cel mai frumos cadou simbolic (şi nu numai) pe care l-am primit vreodata a fost trandafirul criogenat de la prietenul meu.

Ăsta da cadou simbolic, nu? Întotdeauna a ştiut să îmi umple casa de flori, la propriu, însă nu mă aşteptam vreodată ca o floare să poată să reziste mai mult de două săptămâni. De aici a pornit si surpriza, eu nemaivăzând un astfel de trandafir, de care să mă pot bucura în următorii douăzeci de ani.

 

LRY_2892.jpg

 

LRY_2917.jpg

 

LRY_2964.jpg

 

LRY_2996.jpgLRY_3062.jpg

 

LRY_3135.jpg

LRY_3070.jpg

 

 

Îmi plac foarte mult pozele astea pe care le-am făcut împreună la Târgul de Crăciun de la Cluj şi vreau să îi mulţumesc încă o dată Loredanei Chidean pentru ele.

Ţin foarte mult la această sarbătoare, iar anul acesta mi-am dorit să fac ceva cu totul special. Pe mine mă inspiră tare mult si chiar mă fac să mă gândesc la spiritul Crăciunului.

Sper să vă placă şi vouă! ♥♥♥

6 lucruri pe care trebuie să le ştii atunci când te pregăteşti să pleci in State

Ca să ne înţelegem, între Europa şi America există o poală de diferenţe. Începând de la capitolul mâncare si terminând cu oamenii extrem de sociabili şi de comunicativi, America şi-a construit în puţinii ei ani o imagine complet diferită de ceea ce îmi era mie cunoscut în Europa.

Am ales să vorbesc despre 6 lucruri care mie mi se par relevante atunci când te pregăteşti de o excursie în Statele Unite. Şi nu puteam să încep cu altceva, decât cu:

 

  1. Mâncarea – Mâncarea este foarte, dar foarte proastă. Lasând la o parte faptul că absolut totul are zahăr, inclusiv pâinea (care, btw, are gust de cozonac), totul este gătit foarte prost. La orice colţ de stradă găseşti un restaurant de tip fast-food, iar când spun fast-food nu mă refer la McDondald’s-ul nostru, care este cel mai eco în comparaţie cu ce se găseşte la ei. Nu-i de mirare că majoritatea au probleme de obezitate, având în vedere ca la ora 8 dimineaţa îi vedeai mâncând cartofi prăjiţi şi burger în autobuz. Singurul oraş în care mâncarea era bună a fost Miami. Ce-i drept, noi ne-am şi orientat după mâncărurile cu un anumit specific, cum ar fi japonez sau grecesc, sătui fiind după trei luni şi jumătate de mâncat pizza, burgeri şi supe la plic. Trecând peste mâncărurile lor specifice, a fost un restaurant tot de tip fast-food care mie mi-a plăcut mult pentru că acolo puteam mânca supe creme, salate sau produse de patiserie. De asemenea, mi-am dorit foarte mult să ajungem la Laduree unde m-am simţit minunat. O adevărată Blair a stilului contemporan.

 

4d0eadde32b2e8583d5f063468682bd4  ae8e9cfe714b3523f488f9e168ef93ef.jpg

 

e7689ead30a59a4eea503df9d9dc3bcb  IMG_4471.JPG

  1. Oamenii – Americanii  au o percepţie diferită asupra a ceea ce noi numim socializare. Acolo, dacă la ora 1 noaptea te-ai pierdut pe stradă şi nu ştii încotro s-o iei, poţi ruga orice persoană care trece pe lângă tine şi te va ajuta să ajungi acasă sau unde doreşti. Şi asta o spun din experienţă. Mergi pe stradă şi vezi lumea cum îţi zâmbeşte din senin, fiind ceva absolut firesc. Intri în magazine şi lumea îţi spune că ai un tricou frumos sau că le plac pantofii tăi. Sunt interesaţi de tine şi de tot ce îi înconjoară. Spre deosebire de noi, ei sunt prezenţi.

 

  1. Preţuri mari – Raportat la salariile noastre, totul este scump. Greşeala noastră la început a fost că mereu converteam dolarul la leu, sau leul la dolar. Mergeam la magazinul de la colţul străzii şi plăteam 3 dolari pe o sticlă de apa plată la 0,5 litri. Însă, am avut norocul pentru că am lucrat acolo şi în timp am învăţat ca acei 3 dolari nu însemnau 12 lei, ci 3 dolari. Alte salarii, alte costuri. Totuşi, pentru cineva care merge acolo strict ca să viziteze, America este o ţară scumpă.

 

  1. Aerul condiţionat – Americanii au o adevărată obsesie atunci când vine vorba de aerul condiţionat sau de gheaţă. Nu contează dacă e magazinul din colţul blocului, un restaurant sau un mall, căci peste tot este foarte rece. Nu că mi-aş fi dorit foarte mult să ajung în Narnia, însă nu prea am avut de ales şi m-am ales cu nişte răceli zdravene.

 

 

  1. Găseşti orice – Cu siguranţă că acolo găseşti orice îţi doreşti. În fiecare colţ de stradă se găseşte un Starbucks, un Victoria’s Secret sau un Nike. De la dulciuri şi până la aparatură electrocasnică, America este cu adevărat darnică şi plină de lucruri frumoase.

d07a401d58a6f9dd52306e7f2182cb32

IMG_0180.JPG

 

  1. Populaţie multă si diversă – Nu aş putea compara vreodată New York-ul cu Bucureşti sau Cluj. În New York trăiesc aproximativ 9 milioane, cam jumătate din populţia României. Pot spune că este extrem de aglomerat, atât ca şi trafic, cât şi ca oameni care merg pe stradă. De asemenea, eram surprinsă când mergeam pe stradă şi auzeam oameni vorbind româneşte. Erau naţii de tot felul, atât asiatici, cât şi europeni.

56829b9305a3f0c456c64b3865220432

Frumuseţea Americii nu este una aparentă, însă cu timp şi răbdare se poate descoperi. Statele Unite sunt un Univers complet diferit faţă de restul statelor, oferindu-ţi multe oportunităţi, poate, greu de refuzat. Cu bune şi cu rele, America este un loc care cu siguranţă merită vizitat cel puţin o dată în viaţă.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑